Poluarea aerului

Poluarea aerului

 Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc de pe planetă. Aceasta variază de la o zi la alta și de la un loc la altul. Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate. majoră. putrescibile etc.).

Surse de poluare a aerului:

• • centralele pe combustibili fosili și centralele pe biomasă au ambele coșuri de fum.
    • Extrageri de petrol și gaze care au scurgeri de metan.
  • arderea biomasei tradiționale, cum ar fi lemnul, deșeurile de cultură și bălegarul.
  • unități de producție (fabrici).
  • construcții.
  • incinerarea deșeurilor (incineratoare, precum și incendii deschise și necontrolate de deșeuri gestionate greșit, reprezentând aproximativ o pătrime din deșeurile terestre solide municipale).
  • cuptoare și alte tipuri de dispozitive de încălzire cu ardere a combustibilului.
• Sursele mobile includ autovehicule, trenuri (în special locomotive diesel și DMU), nave maritime și avioane, precum și rachete. Externalitatea poluării atmosferice a mașinilor intră în aer din gazele de eșapament și anvelopele auto.
• Agricultura și strategiile de gestionare a pădurilor folosind arsuri controlate. Practici precum tăierea și arderea în păduri precum Amazonul provoacă o poluare mare a aerului odată cu defrișările. Arderea controlată sau prescrisă este o practică folosită în managementul pădurilor, agricultură. Silvicultorii pot folosi focul controlat ca un instrument, deoarece focul este o caracteristică naturală atât a ecologiei pădurilor, cât și a pășunilor. Arderea controlată încurajează încolțirea unor arbori de pădure dezirabili, rezultând o reînnoire a pădurii.

Există și surse din alte procese decât arderea:

• Fumul de la vopsea, fixativ pentru păr, lac, spray-uri cu aerosoli și alți solvenți. Aceste substanțe pot fi substanțiale; S-a estimat că emisiile din aceste surse reprezintă aproape jumătate din poluarea cu compuși organici volatili din bazinul Los Angeles în anii 2010.
• Depunerea deșeurilor în depozitele de deșeuri produce metan, iar arderea în aer liber a deșeurilor eliberează substanțe nocive.
• Armele nucleare, gazele toxice 
• POLUANTI  
• Un poluant al aerului este un material din aer care poate avea multe efecte asupra oamenilor și asupra ecosistemului. Substanța poate fi formată din particule solide, picături lichide sau gaze și adesea ia forma unui aerosol. Un poluant poate fi de origine naturală sau produs de om. Poluanții sunt clasificați ca primari sau secundari. Poluanții primari sunt produși de obicei prin procese precum eruperea cenușei dintr-o erupție vulcanică.^[6]
  Alte exemple includ monoxidul de carbon din gazele de evacuare a autovehiculelor sau dioxidul de sulf eliberat din fabrici. Poluanții secundari nu sunt emiși direct. Mai degrabă, se formează în aer atunci când poluanții primari reacționează sau interacționează. Ozonul la nivelul solului este un exemplu proeminent de poluant secundar. Unii poluanți pot fi atât primari, cât și secundari: ambii sunt emiși direct și formați din alți poluanți primari.^[7] germenilor și rachetele sunt exemple de resurse militare.